calmare - explicat in DEX

calmare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALMÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. 2. Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. – V. calma.

calmare (Dicționar de neologisme, 1986)
CALMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. ♦ Înlăturare a fierberii oțelului topit prin împiedicarea formării de bule de oxid de carbon. [< calma].

calmare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) calma. 2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon. (< calma)

calmare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.

calmare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calmáre s. f., g.-d. art. calmắrii

calmare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALMÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. 2. Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. — V. calma.