calicenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.
calicenie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Din calic + suf. -enie.
calicenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) calicénie(-ni-e) s. f., art. calicénia (-ni-a), g.-d. calicénii, art. calicéniei
calicenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. — Calic + suf. -enie.