călător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie.
2. Adj. (Despre popoare) Nomad.
3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator.
4. Adj. Fig. Care trece repede; trecător, nestatornic. –
Cale +
suf. -ător.