călători (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV.
Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦
Refl. Fig. (
Reg.) A se sfârși; a muri. – Din
călător.