caiețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAIEȚÉL,caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el.
caiețel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAIEȚÉL,caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet.
caiețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) caiețél s. n., pl. caiețéle
caiețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAIEȚÉL,caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] — Caiet + suf. -el.
caĭețel(Dicționaru limbii românești, 1939) caĭețél n., pl. e. Caĭet mic.