caicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAICÉL,caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.
caicel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAICÉL,caicele, s. n. Diminutiv al lui caic.
caicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) caicél (rar) (ca-i-) s. n., pl. caicéle
caicel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAICÉL,caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] — Caic + suf. -el.