caid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAÍD1, caiduri, s. n. (
Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din
tc. kayit.caid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din
fr. caïd.caid (Dicționar de neologisme, 1986)CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron.
ca-id, pl.
-izi. / < fr.
caïd].
caid (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caíd (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. –
Mr. caide „viză”.
Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25).
caid (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr.
caïd)
caid (Dicționar de argou al limbii române, 2007)caid, caizi s. m. șef de bandă.
caid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAÍD1, caiduri, s. n. (
Înv.) Registru, dosar, arhivă. –
Tc. kayd.caid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. –
Fr. caïd.caid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caíd1 (persoană)
s. m.,
pl. caízicaid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caíd2 (registru, arhivă) (
înv.)
s. n.,
pl. caíduri