cadă - explicat in DEX

cadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie¹, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ.

cadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279).

cadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat. Vas mare în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale. 2. Vas mare din doage, întrebuințat mai ales la vie; zăcătoare. – Slav (v. sl. kadĩ).

cadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cádă f., pl. căzĭ (vsl. rus. kadĭ, cadă, bg. sîrb. kada, d. mgr. kádion, vgr. kádos, d. ebr. kad; lat. cădus, pop. căda; alb. kade, ung. kád). Putină mare de pus strugurĭ, must ș. a. Baĭe (vas de doage saŭ de zinc în care te scalzĭ): a face baĭe de cadă (în Munt. de putină) saŭ de abur.

cadă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cádă, căzi, s.f. – Vas mare din doage, întrebuințat la fermentarea vinului sau a rachiului: „Și o mai luat și cepu de la cada cu curechiu…” (Bilțiu 1990: 513). – Lat. cada, cadus, prin sl. kadi (> bg., srb. kada, magh. kád).

cadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cádă s. f., g.-d. art. cắzii; pl. căzi

cadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cadă f. vas mai mare decât putina, în formă de con trunchiat. [Slav. KADĬ].

cadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie¹, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc., în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. — Din sl. kadĭ.