butucănos - explicat in DEX

butucănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

butucănos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit. – Din butuc + suf. -ănos.

butucănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
butucănós, -oásă adj. (d. butuc). Inelegant, ca butucu: om butucănos, masă butucănoasă. – Și butucos: picĭoare butucoase (VR. 1928, 3, 360).

butucănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
butucănos a. Mold. butucos: mâini, picioare butucănoase.

butucănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. — Butuc + suf. -ănos.