butucaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUTUCÁȘ,butucași, s. m. Butucel. – Butuc + suf. -aș.
butucaș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUTUCÁȘ,butucași, s. m. Butucel. – Din butuc + suf. -aș.
butucaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) butucáș (rar) s. m., pl. butucáși
butucaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUTUCÁȘ,butucași, s. m. (Rar) Butucel. — Butuc + suf. -aș.