butalcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÁLCĂ, butălci, s. f. Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. –
Et. nec.