butan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din
fr. butane.butan (Dicționar de neologisme, 1986)BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr.
butane].
butan (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTÁN s. m. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc. (< fr.
butane)
butan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BUTAN (‹
fr. {i})
s. m. Substanță chimică (
p. f. -0,5ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice saturate, gaz incolor, extras din gazele de sondă; lichefiat, constituie componentul principal al aragazului.
butan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTÁN s. n. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. –
Fr. butan.butan (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bután, -uri, s.n. –
1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei.
2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea 1924: 9). – Et. nec. (MDA).
butan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bután s. n.butan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. — Din
fr. butane.