bușon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent.
2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din
fr. bouchon.