bust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc.
2. Sculptură sau (
impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din
fr. buste.bust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din
engl. bust.bust (Dicționar de neologisme, 1986)BUST1 s.n. Partea de sus a corpului omenesc. ♦ Sculptură, pictură care reprezintă partea de sus a corpului omenesc. [Cf. fr.
buste, it.
busto].
bust (Dicționar de neologisme, 1986)BUST2 s.n. Dispozitiv pentru majorarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. [< engl.
bust].
bust (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUST1 s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr.
buste)
bust (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUST2 s. n. dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (< engl.
bust)
bust (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc.
2. Sculptură sau (
impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. –
Fr. buste.bust (Dicționaru limbii românești, 1939)*bust n., pl.
urĭ (fr.
buste, d. it.
busto, care vine d. lat.
bustum, loc de ars morțiĭ, monument funerar). Parte de sus a corpuluĭ omenesc (capu și peptu). Pictură, fotografie orĭ sculptură care reprezintă această parte.
bust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bust s. n.,
pl. bústuribust (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bust n.
1. partea superioară a corpului omenesc;
2. operă de pictură sau de sculptură care reprezintă capul și pieptul unei persoane.