buruĭeniș - explicat in DEX

buruieniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

buruieniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -iș.

buruĭeniș (Dicționaru limbii românești, 1939)
buruĭeníș n., pl. urĭ. Loc unde cresc buruĭene multe, bălăriĭ, dudăŭ.

buruieniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruieniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.