buruian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURUIÁN s. n. v. buruiană.buruian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURUIÁN s. n. v. buruiană.buruĭan (Dicționaru limbii românești, 1939)buruĭán n. col. (vsl.
burianŭ, bg.
burĭen, dudăŭ; sîrb.
burjan, boz; rus.
burĭĭan, rut.
burĭăn, ung.
burján, dudăŭ).
Munt. Mold. Dudăŭ, bălăriĭ:
holda... s’o năpădească buruĭanu (Neam. Rom. I, 296, Ml.).
buruian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURUIÁN s. n. v. buruiană.