burtos - explicat in DEX

burtos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

burtos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Din burtă + suf. -os.

burtos (Dicționaru limbii românești, 1939)
burtós, -oásă adj. (d. burtă). Munt. ș.a. Pîntecos. V. borțos.

burtos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burtos a. cu burta mare.

burtos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. — Burtă + suf. -os.