burticos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURTICÓS, -OÁSĂ,burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.
burticos(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURTICÓS, -OÁSĂ,burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (2). – Din burtică + suf. -os.
burticos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse
burticos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURTICÓS, -OÁSĂ,burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). — Burtică + suf. -os.