burtică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURTÍCĂ,burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.
burtică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURTÍCĂ,burtici, s. f. Burticică. – Din burtă + suf. -ică.
burtică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci
burtică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURTÍCĂ,burtici, s. f. Burticică. — Burtă + suf. -ică.