bursuca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURSUCÁ, bursúc, vb. I.
Refl. (
Reg.) A se burzului. – Din
bursuc.bursuca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURSUCÁ, bursúc, vb. I.
Refl. (
Reg.) A se burzului. – Din
bursuc.bursuca (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.
bursuca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bursucá (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se bursúcăbursucà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.
bursuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURSUCÁ, bursúc, vb. I
Refl. (
Reg.) A se burzului. — Din
bursuc.