burghez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie.
2. S. m. și
f. Persoană care aparține burgheziei; ◊
Mic-burghez =
a) persoană care face parte din mica burghezie;
b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin.
3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [
Pl. și:
burgheji] – Din
it. borghese.burghez (Dicționar de neologisme, 1986)BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. //
s.m. și f. 1. (
În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, târgoveț.
2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr.
bourgeois, it.
borghese].
burghez (Marele dicționar de neologisme, 2000)BURGHÉZ, -Ă I.
adj. care aparține burgheziei. II. s.m. f. 1. (în feudalism) orășean, târgoveț. 2. persoană care face parte din burghezie. ♦ mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it.
borghese, după fr.
bourgeois)
burghez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse:
burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor;
burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor;
mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtând caracterele ei.
II. S. m. și
f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus:
mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie;
b) fig. persoană cu vederi înguste.
2. (În orânduirea feudală) Orășean. [
Pl. și:
burgheji] –
It. borghese (
fr. bourgeois).
burghez (Dicționaru limbii românești, 1939)*burghéz, -ă s. (fr.
bourgeois, d.
bourg, sat mare cu tîrg. V.
tîrg). Odinioară, orășean, tîgoveț care avea niște drepturĭ analoage cu cele cetățeneștĭ (în opoz. cu
nobil și
militar). Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale (V.
pastramagiŭ). Epitet ironic adresat de socialiștĭ adversarilor lor (ca
goĭ la Jidanĭ,
gheaur la musulmanĭ și
păgîn la creștinĭ). Adj. Relativ la burghezie, de burghez:
casă burgheză. Mitocănesc, țărănesc:
maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual:
prejudiciĭ burgheze. V.
burjuĭ.burghez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burghéz adj. m.,
s. m.,
pl. burghézi; adj. f.,
s. f. burghéză, pl. burghézeburghez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)burghez m. cel ce face parte din clasa mijlocie, în opozițiune cu nobil sau militar. ║ a. privitor la burghezi:
clasa burgheză.burghez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊
Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte din burghezie; ◊
Mic-burghez =
a) persoană care face parte din mica burghezie;
b)
fig. persoană cu vederi înguste; filistin.
3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [
Pl. și:
burgheji] — Din
it. borghese.