burg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval;
p. ext. oraș vechi. – Din
fr. bourg.burg (Dicționar de neologisme, 1986)BURG s.n. 1. (
Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată).
2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl.
-guri. / cf. fr.
bourg, it.
borgo, lat.t.
burgum < germ.
Burg – fortăreață].
burg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate.
Fr. bourg. –
Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din
fr. bourgeois, cu schimbare a
suf. -
ois în
-ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană);
burghezime, s. f. (burghezie);
burgrav, s. m., din
fr. burgrave.burg (Marele dicționar de neologisme, 2000)BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ.
Burg, fr.
bourg)
burg (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURG, burguri, s. n. Castel medieval; oraș medieval;
p. ext. oraș vechi. –
Fr. bourg.burg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burg s. n.,
pl. búrguriburg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval;
p. ext. oraș vechi. — Din
fr. bourg.