burghezime - explicat in DEX

burghezime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.

burghezime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Din burghez + suf. -ime.

burghezime (Dicționaru limbii românești, 1939)
*burghezíme f. (d. burghez, ca nobilime d. nobil). Clasa burghejilor (între popor și nobilĭ). burghezie.

burghezime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burghezíme (rar) s. f., g.-d. art. burghezímii

burghezime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burghezime f. clasa mijlocie, între nobleță și proletariat.

burghezime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. — Burghez + suf. -ime.