bulion - explicat in DEX

bulion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bulón.

bulion (Dicționar de neologisme, 1986)
BULIÓN s.n. 1. Supă de carne fiartă fără zarzavaturi. ♦ Lichid obținut prin fierberea cărnii și folosit ca mediu de cultură pentru microorganisme. 2. Pastă sau zeamă de pătlăgele roșii fierte. [Pron. -li-on, pl. -nuri. / < fr. bouillon].

bulion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bulión (-oáne), s. n. – 1. Supă. – 2. Suc de roșii în conservă. Fr. bouillon. Cu sensul 2, este popular în Munt.

bulion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BULIÓN s. n. 1. supă de carne fiartă fără zarzavaturi. ◊ lichid obținut prin fierberea cărnii și ca mediu de cultură pentru microorganisme. 2. pastă, zeamă de roșii fierte. (< fr. bouillon)

bulion (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bulion, s. n. sg. sânge.

bulion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULIÓN, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne fără zarzavat sau paste făinoase. ◊ Bulion de cultură (de microbi) = supă de carne și oase, strecurată și sterilizată, servind la culturile de microbi. [Pr.: -li-on] – Fr. bouillon.

bulion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bulión n., pl. oane (fr. bouillon, fertură, d. bouillir, a ferbe). Fertură, supă. Extract de carne, de tomate orĭ de ardeĭ ș.a.

bulion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulión (-li-on) s. n., pl. (preparate culinare) buliónuri, (lichide pentru culturi) bulioáne

bulion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulion n. aliment gătit din apă fiartă cu carne sau legume: bulion de patlagele (= fr. bouillon).

bulion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] — Din fr. bouillon, rus. bul’on.