bulibașă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din
bulucbașă.bulibașă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – V
bulucbașă.bulibașă (Dicționaru limbii românești, 1939)bulibáșă V.
bulubașă.bulibașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulibáșă s. m.,
art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáșibulibașă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. — Din
bulucbașă.