buleandră - explicat in DEX

buleandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

buleandră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
buleándră (buléndre), s. f. – 1. Zdreanță, cîrpă. – 2. Prostituată. Creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puțin probabilă der. din țig. *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrențuros).

buleandră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop.) 1. Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puțină valoare.

buleandră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
buleandră, bulendre s. f. prostituată

buleandră (Dicționaru limbii românești, 1939)
buleándră și (Trans.) meleándră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleașcă cu fleașcă orĭ bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă: o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V. hanță, halipă.

buleandră (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
buleándră, -endre, s.f. – Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave' legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu 2001: 151). Poreclă în Moisei (Coman 2004: 46). – Et. nec. (MDA).

buleandră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

buleandră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buleandră f. 1. straiu purtat și în parte rupt: cară-ți bulendrele; 2. petec de stofă, vechiu și murdar; 3. fig. lepădătură, muiere desmățată; 4. lucru fără valoare, om de nimic. [Cf. it. balandra, scorțotină].

buleandră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. — Et. nec.