buldozer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor, etc.
2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din
engl.,
fr. bulldozer, rus. bul'dozer.buldozer (Dicționar de neologisme, 1986)BULDÓZER s.n. 1. Mașină rutieră pe șenile, folosită la săparea și nivelarea pământului și la deszăpezit.
2. Presă orizontală de matrițat și îndoit (la cald). [Pl.
-re. / < engl., fr.
bulldozer].
buldozer (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULDÓZER s. n. 1. mașină rutieră (pe șenile) cu o lamă în față, pentru săparea, deplasarea și nivelarea pământului și la deszăpezit. 2. presă orizontală de matrițat și îndoit (la cald). (< engl., fr., rus.
bulldozer)
buldozer (Dicționar de argou al limbii române, 2007)buldozer, buldozere s. n. 1. individ beat.
2. bărbat masiv și puternic.
3. (
pub. peior.) instrument de distrugere.
buldozer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULDÓZER, buldozere, s. n. Mașină alcătuită dintr-un tractor prevăzut în față cu o lamă puternică, folosit pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru deszăpezirea șoselelor etc. –
Engl. bulldozer.buldozer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buldózer s. n.,
pl. buldózerebuldozer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc.
2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. — Din
engl.,
fr. bulldozer, rus. bul’dozer.