buletin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva.
Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc.
2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane.
3. (În sintagma)
Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere, cu ajutorul căruia alegătorii își exercită dreptul de vot. – Din
fr. bulletin.buletin (Dicționar de neologisme, 1986)BULETÍN s.n. 1. Act, livret oficial cu care se poate legitima o persoană, atestându-i identitatea. ♦ Adeverință prin care se consemnează ceva.
2. Scurtă comunicare oficială.
3. Publicație periodică, cuprinzând dări de seamă, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică (oficială) care cuprinde legi, decrete etc.
4. Listă, hârtie care cuprinde numele candidaților într-o alegere și care este introdusă în urnă. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
bulletin, cf. it.
bolletino].
buletin (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULETÍN s. n. 1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane. ◊ adeverință prin care se consemnează ceva. 2. scurtă comunicare oficială cuprinzând informații de actualitate. 3. periodic editat de o instituție specializată: referate, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc. 4. ~ de vot = imprimat cu numele candidaților la o alegere. (< fr.
bulletin)
buletin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULETÍN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atestă identitatea unei persoane. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva.
2. (Cu determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială, cuprinzând informații de actualitate și de interes public.
3. Nume dat unei publicații periodice cuprinzând scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. ◊
Buletin (oficial) = publicație periodică cu caracter oficial, de stat, cuprinzând legi, decrete, decizii etc.
4. Listă cu numele candidaților la o alegere, cu ajutorul căreia votează alegătorul. –
Fr. bulletin (<
it.).
buletin (Dicționaru limbii românești, 1939)*buletín n., pl.
e (fr.
bulletin, d. it.
bullettino, care vine d.
bulla, bulă). Sufragiŭ scris:
buletin de vot. Raport oficial:
buletinu armateĭ. Colecțiune de decrete, de deciziunĭ:
buletinu legilor. Foaĭe care arată felu purtăriĭ orĭ silințeĭ cuĭva:
buletinu unuĭ școlar.buletin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buletín s. n.,
pl. buletínebuletin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buletin n.
1. mică hârtie pătrată pe care se scrie numele candidatului la alegeri;
2. scurtă dare de seamă despre lucrurile ce interesează publicul:
Buletinul bursei; Buletinul legilor, culegere oficială de legi, decrete și ordonanțe;
3. fițuică eliberată de unele administrațiuni:
buletin de bagaje.buletin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public.
Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva.
Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc.
2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane.
3. (În sintagma)
Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. — Din
fr. bulletin.