buleandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (
Pop. și
fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La
pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦
Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. –
Et. nec.