buleandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (
Pop. și
fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La
pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦
Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. –
Et. nec.buleandră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)buleándră (buléndre), s. f. –
1. Zdreanță, cîrpă. –
2. Prostituată. Creație expresivă, de la
bulă cu
suf. expresiv -
andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan,
BF, II, 185). Mai puțin probabilă
der. din
țig. *bulengere „pantaloni”, de la
bul „cur”, menționat numai în forma
buiengere (Graur 132 și Graur,
BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (
sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33;
sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide,
Principii, 151; cuvînt legat de romanicul
balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). –
Der. bulendros, adj. (zdrențuros).
buleandră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (
Pop.)
1. Haină veche, ruptă, ponosită. ♦
Fig. Termen injurios dat unei femei imorale.
2. (La
pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puțină valoare.
buleandră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)buleandră, bulendre s. f. prostituată
buleandră (Dicționaru limbii românești, 1939)buleándră și (Trans.)
meleándră f., pl.
endre (rudă cu
fleandură, ca
bleașcă cu
fleașcă orĭ
bleg cu
flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă:
o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V.
hanță, halipă.buleandră (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)buleándră, -endre, s.f. – Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave' legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu 2001: 151). Poreclă în Moisei (Coman 2004: 46). – Et. nec. (MDA).
buleandră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buleándră (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. buléndrei; pl. buléndrebuleandră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buleandră f.
1. straiu purtat și în parte rupt:
cară-ți bulendrele; 2. petec de stofă, vechiu și murdar;
3. fig. lepădătură, muiere desmățată;
4. lucru fără valoare, om de nimic. [Cf. it.
balandra, scorțotină].
buleandră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (
Pop. și
fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La
pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦
Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. —
Et. nec.