buiestraș - explicat in DEX

buiestraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

buiestraș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUIESTRÁȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.

buĭestraș (Dicționaru limbii românești, 1939)
buĭestráș, -ă adj. Care merge’n buĭestru: cal buĭestraș. – Și bo- (vest). V. trăpaș.

buiestraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buiestraș m. cal în buiestru.

buiestraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.