buieci (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)bui(e)cí, bui(e)césc, vb. IV (reg.)
1. (despre plante și vite) a crește peste măsură, a se dezvolta, a-i merge bine.
2. (despre oameni) a fi arogant, a se îngâmfa.
buieci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3
sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3
să buieceáscă/buiceáscăbuieci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUIECÍ, buiecesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [
Pr.:
bu-ie-. —
Var.:
buicí vb. IV] — Din
buiac.