buici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUICÍ, buicesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [
Pr.:
bu-i-ci] – Din
buiac.buici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUICÍ, buicesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.)
1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului).
2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din
buiac.buici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUICÍ vb. IV.
v. buieci.