buhur - explicat in DEX

buhur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUHÚR, buhururi, s. n. (Înv.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Din tc. buhur.

buhur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
buhúr (buhúruri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. buhur (Șeineanu, II, 21). Înv.

buhur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUHÚR, buhururi, s. n. (Înv. și arh.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Tc. buhur.

buhur (Dicționaru limbii românești, 1939)
buhúr n., pl. urĭ (turc. buhur). Vechĭ. Azĭ rar. O stofă de matasă cu bumbac, de toate colorile. (Din ĭa se făceaŭ rochiĭ, binișurĭ, plapome ș.a. Azĭ e înlocuit de cașmir). – În Bc. búhur, bariz negru.

buhur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buhur n. stofă de mătase: o largă mantie de buhur alb OD. [Turc. BUHUR].

buhur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. — Din tc. buhur.