buhurdar - explicat in DEX

buhurdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

buhurdar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
buhurdár (buhurdáruri), s. n. – Cădelniță, tămîietoare. – Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (Șeineanu, II, 21; Lokotsch 342). Înv.

buhurdar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar.

buhurdar (Dicționaru limbii românești, 1939)
buhurdár n., pl. e și urĭ (tc. buhurdan și buhurdanlyk, cădelniță saŭ alt vas cu parfumurĭ, d. pers. buhurdan, cel ce poartă cădelnița, d. buhur, tămîĭe). Vechĭ. Cădelniță. – Și bohordar. Și muhurdan (sec. 19), vasu în care bărbieru spală capu mușteriilor.

buhurdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buhurdar n. cădelniță, vas pentru parfumuri (învechit): buhurdaruri pline de scumpe miresme OD. [Turc. BUHURDAR (din buhur, parfum)].

buhurdar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. — Din tc. buhurdar.