bucși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A îndesa, a umple până la refuz.
2. A-l podidi (sângele). –
Et. nec.bucși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A umple până la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.
bucși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucșí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bucșésc, imperf. 3
sg. bucșeá; conj. prez. 3
să bucșeáscăbucși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A îndesa, a umple până la refuz.
2. A-l podidi (sângele). —
Et. nec.