buc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUC1 subst. (
Reg., în
loc. adv.)
Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. –
Et. nec.buc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUC2, (
2)
buci, s. m. (
Reg.)
1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
2. (La
pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. –
Cf. alb. byk.buc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. –
2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia
într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu
pol. buch, rus. buch „zgomot”,
cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în
Mold. și
Trans. –
Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).
buc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUC1 subst. (
Reg., în
expr.)
Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.
buc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUC3, (2) buci, s. m. (
Reg.)
1. Pleavă de cereale.
2. (La
pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. –
Comp. alb. buk „pleavă”.
buc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUC2, buci, s. m. (
Reg.) Fag bătrân. – Slav (
v. sl. buku).
buc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ:
țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.:
pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V.
cîlțĭ.buc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) buc n., fără pl. (var. din
buf)
Nord. Într’un buc, îndată, imediat.
buc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!buc1 (pleavă) (
reg.)
s. n.buc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!buc2 (fag) (
reg.)
s. m.,
pl. buci