bucal - explicat in DEX

bucal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

bucal (Dicționar de neologisme, 1986)
BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].

bucal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

bucal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.

bucal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.

bucal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.

bucal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. — Din fr. buccal.