bucățeli(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUCĂȚELÍ,bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
bucățeli(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUCĂȚELÍ,bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
bucățeli(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bucățelí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă
bucățeli(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUCĂȚELÍ,bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. — Din bucățele (pl. lui bucățică).