bucătărioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUCĂTĂRIOÁRĂ,bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.
bucătărioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUCĂTĂRIOÁRĂ,bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie(1).
bucătărioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bucătărioáră(-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre
bucătărioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUCĂTĂRIOÁRĂ,bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] — Bucătărie + suf. -ioară.