bucătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. –
Bucătar +
suf. -easă.bucătăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Din
bucătar +
suf. -easă.bucătăreasă (Dicționaru limbii românești, 1939)bucătăreásă f., pl.
ese și în Mold. și
-íță f., pl.
e (d.
bucătar). Femeĭe care face bucate. – În nord și
bî-.bucătăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucătăreásă s. f.,
g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărésebucătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. –
Bucătar +
suf. -easă.