bucătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. –
Bucată +
suf. -ar.bucătar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mâncare. – Din
bucate (
pl. lui
bucată) +
suf. -ar.bucătar (Dicționaru limbii românești, 1939)bucătár m. (d.
bucate). Acela care face bucate. – În nord și
bî-.bucătar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucătár s. m.,
pl. bucătáribucătar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bucătar m. cel ce știe să gătească bucate.
bucătar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. —
Bucată +
suf. -ar.