bucălat - explicat in DEX

bucălat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

bucălat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

bucălat (Dicționaru limbii românești, 1939)
bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.

bucălat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. — Cf. b u c ă.