bucolic - explicat in DEX

bucolic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

bucolic (Dicționar de neologisme, 1986)
BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].

bucolic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)

bucolic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).

bucolic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.

bucolic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucolic a. 1. pastoral ce ține de vieața păstorilor: poemă bucolică; 2. pl. poezii pastorale: Bucolicele lui Virgiliu.

bucolic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. — Din fr. bucolique, lat. bucolica.