bucoavnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (
Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice);
p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din
sl. azŭbukovĩno.bucoavnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bucoávnă (bucoávne), s. f. –
1. Abecedar, enciclopedie (mai ales veche, pe vremea cărților scrise cu litere chirilice). –
2. Carte veche, cărțoi.
Sl. azŭbukovĭno, de la
azŭ „a” și
buky „b”.
Cf. azbuche și
buche.bucoavnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (
Înv. și
arh.) Abecedar (cu caractere chirilice);
p. ext. carte tipărită cu litere chirilice. – Slav (
v. sl. azŭbukovĩno).
bucoavnă (Dicționaru limbii românești, 1939)bucoávnă (
oa dift.) f., pl.
e (vsl.
azŭbukovĭno, de unde s’a zis întîi
azbucoavnă, adică „az, buche”, numele primelor doŭă litere chirilice).
Vechĭ. Abecedar.
Azĭ. Iron. Carte (hîrțoagă) cu litere chirilice. V.
bucvar.bucoavnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucoávnă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávnebucoavnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bucoavnă f. abecedar. [V.
buche].
bucoavnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (
Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice);
p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. — Din
sl. azŭbukovĭno.