bucșă - explicat in DEX

bucșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

bucșă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa).

bucșă (Dicționaru limbii românești, 1939)
búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin [!] năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă.

bucșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucșă f. Mold. bucea de roată. [Rut. BUKȘ (din germ. Büchse)].

bucșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). — Din ucr. bukșa.