bucăliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între
bucălat și
grăsuliu, durduliu.bucăliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din
bucă[lat] +
suf. -ăl-iu.bucăliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucălíu (rar)
adj. m.,
f. bucălíe; pl. m. și
f. bucălíibucăliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. — Contaminare între
bucălat și
grăsuliu, durduliu.