bucălai(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUCĂLÁI, -ÁIE,bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
bucălai(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUCĂLÁI, -ÁIE,bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.
bucălai(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie
bucălai(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUCĂLÁI, -ÁIE,bucălai, -aie, adj. Bucălat. — Cf. bucă.