bucățel - explicat in DEX

bucățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).

bucățel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.

bucățel (Dicționaru limbii românești, 1939)
bucățél m., pl. eĭ (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).

bucățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). — Din bucățea (prin substituire de suf.).