buburuză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (
1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii; paparugă (
Coccinella septempunctata). –
Et. nec.buburuză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel cu corpul rotund, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (
Coccinella septempunctata). [
Var.:
buburúz s. m.]
buburuză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș)
s. f.,
g.-d. art. buburúzei; pl. buburúzebuburuză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buburuză f.
1. bubă de tot mică;
2. alt nume dat coccinelei (după cele șeapte puncte sau bube de pe corpul ei);
3. Mold. bucată mică și rotundă:
o buburuză de mămăligă.buburuză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (
1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă
(Coccinella septempunctata). —
Et. nec.